întâmplare
случай m , случайность f
printr-o întâmplare fericită
по счастливой случайности
printr-o întâmplare nefericită
по несчастной случайности
S-a întâmplat chiar să fie acolo.
Случайно он был там.
Dacă din întâmplare te răzgândeşti...
Если бы ты случайно передумал....
iesli bî tî slučaină piridumăl...
Din întâmplare sunt de acord cu tine!
Я как раз с тобой согласен., Я как раз соглашусь с тобой.
Şi dacă din întâmplare ar veni...
Хотя бы и случайно пришёл...
htia bî i slučaină prişol
Dacă, din întâmplare, veţi avea nevoie...
В случае, если бы Вы требовали...
f slučăieˌ iesli bî vî trebăvăli
Ne-am întâlnit din întâmplare.
Мы встретились случайно.
Nu e cumva din pură întâmplare... ?
Совершенно случайно это не...?
svirşenːă slučaină etă ne?