drăguţ
bonit|o/-a, lind|o/-a, buen|o/-a
E drăguţ din partea lor.
Es/Qué amable de su parte.
es/ke amaβle de su paɾte
E drăguţă? – Şi încă cum!
¿Es guapa? – ¡Mucho!
Ştia să fie foarte drăguţ când voia.
Sabía ser muy amable cuando quería.
E foarte drăguţ cu mine.
Es muy amable conmigo.
Nu i s-a părut foarte drăguţ. (lui)
No lo encontraba muy agradable., No le gustaba mucho.